Caiacele „sit on top” (așezate deasupra) plasează vâslașii pe o punte deschisă, cu gropițe, deasupra nivelului apei. Acest stil este de obicei utilizat pentru activități care nu se desfășoară pe ape repezi, deoarece majoritatea oamenilor consideră că este dificil să rămână în interiorul caiacului, împiedicând în același timp caiacul să se „rotoarnă”, permițând utilizatorului să stea în picioare dacă se răstoarnă. Așezarea deasupra are unele avantaje, cum ar fi posibilitatea de a „usca trapa”, un compartiment care se întinde de obicei pe lungimea caiacului, unde, pe lângă faptul că oferă mai multă flotabilitate, caiaciștii pot depozita diverse echipamente. „Caiacele” așezate deasupra folosesc adesea „găuri străpunse”, care permit ca toată apa care intră pe barcă să se scurgă prin punte și să se usuce. Un „stil cockpit” sau „fustă de pulverizare” creează o etanșare etanșă la nivelul taliei. Există o varietate de bărci „cockpit” care, în general, permit utilizatorului un control mai mare asupra bărcii datorită capacității lor de a împinge pereții pentru a se răsturna și a finaliza manevra. O variantă comună a caiacurilor „în stil cockpit” sunt „bărcile de croazieră”, care sunt de obicei caiace foarte scurte în care utilizatorul poate efectua trucuri și manevre: „bărcile gonflabile” sunt un hibrid al primelor două configurații. Aceste bărci au o punte deschisă, dar vâslașii stau sub punte. Aceste bărci sunt adesea mai instabile datorită poziției lor mai înalte în apă. Sunt adesea folosite într-un cadru mai comercial și sunt adesea denumite cu afecțiune „rățuște”. „Tandemul” contrastează cu designul distinctiv al majorității caiacurilor, care sunt configurate pentru mai mulți vâslași. Tandemurile pot fi folosite de doi sau chiar trei vâslași.