Originea tenisului

Originile tenisului pot fi urmărite în Franța, în secolele al XII-lea și al XIII-lea, iar acum are o istorie de peste 800 de ani. La acea vreme, printre misionari era popular un joc de lovire a mingii cu palma. Metoda era de a folosi palma pentru a lovi mingea făcută dintr-o pânză înfășurată în păr cu o frânghie între două persoane în spațiu deschis.
Acest sport de agrement era foarte popular printre călugări și a început să se răspândească. Treptat, această activitate s-a răspândit de la mănăstiri la clasele superioare ale societății și a devenit un joc de divertisment pentru nobilii din acea vreme. Încet, acest joc a fost introdus treptat la curtea franceză și a fost preferat de familia regală franceză. Tenisul a devenit sportul regelui. În timpul domniei lui Carol al V-lea, primul teren din Paris a fost construit la Luvru; în timpul domniei lui Francisc (1515-1547), acesta a ordonat construirea de terenuri în toată țara și a permis oamenilor de rând să participe la tenis și chiar a construit un teren regal de tenis pe nava sa de luptă personală; Carol al IX-lea a numit chiar tenisul „cel mai glorios și valoros și cel mai sănătos exercițiu”. Așadar, se pare că monarhii francezi succesivi au contribuit la popularizarea tenisului în întreaga țară.

La mijlocul secolului al XIV-lea, Marea Britanie și Franța aveau schimburi frecvente. Prințul moștenitor francez i-a dat regelui Henric al V-lea mingea folosită în acest joc, astfel încât acest joc a fost introdus în Regatul Unit. Regele Eduard al III-lea al Angliei a fost deosebit de interesat de acest lucru și a ordonat construirea unui teren de tenis interior în palat. De atunci, tenisul a început să se dezvolte în Anglia. În timpul domniilor lui Henric al VII-lea și Henric al VIII-lea, în Anglia au fost construite aproximativ 1.800 de terenuri interioare. Deoarece suprafața acestei mingi este fabricată din flanel twill, cel mai faimos flanel produs în orașul Tannis din Egipt, britanicii o numesc „Tenis”.