Originea tenisului

Originea tenisului poate fi urmărită în Franța în secolele al XII-lea și al XIII-lea, iar acum are o istorie de peste 800 de ani. La acea vreme, un joc de lovire a mingii cu palma era popular printre misionari. Metoda a fost să folosești palma mâinii pentru a lovi mingea din pânză învelită în păr cu o frânghie între două persoane în spațiul deschis.
Acest sport de agrement a fost foarte popular printre călugări și a început să se răspândească. Treptat, această activitate s-a extins de la mănăstiri la clasele superioare ale societății și a devenit un joc de divertisment pentru nobilii din acea vreme. Încet, acest joc a fost introdus treptat în curtea franceză și a fost favorizat de familia regală franceză. Tenisul a devenit sportul regelui. În timpul domniei lui Carol al V-lea, prima curte din Paris a fost construită la Luvru; în timpul domniei lui Francisc (1515-1547), a ordonat construirea de terenuri în toată țara și a lăsat oamenii de rând să participe la tenis, ba chiar a construit un teren regal de tenis pe cuirasatul său personal; Carol al IX-lea chiar a numit tenisul „cel mai glorios și mai valoros și cel mai sănătos exercițiu”. Deci, se pare că succesivii monarhi francezi au contribuit la popularizarea tenisului în toată țara.

La mijlocul secolului al XIV-lea, Marea Britanie și Franța au avut schimburi frecvente. Prințul moștenitor francez a dat mingea folosită în acest joc regelui Henric al V-lea, așa că acest joc a fost introdus în Regatul Unit. Regele Eduard al III-lea al Angliei a fost deosebit de interesat de acest lucru și a ordonat construirea unui teren de tenis acoperit în palat. De atunci, tenisul a început să se dezvolte în Anglia. În timpul domniilor lui Henric al VII-lea și Henric al VIII-lea, în Anglia au fost construite aproximativ 1.800 de terenuri interioare. Deoarece suprafața acestei mingi este făcută din flanel twill, cel mai faimos flanel produs în orașul Tannis din Egipt, britanicii o numesc „Tenis”.